Bűlent Duagi

You will miss a ton, but that’s ok. We’re so caught up in trying to do everything, experience all the essential things, not miss out on anything important … that we forget the simple fact that we cannot experience everything. That physical reality dictates we’ll miss most things. We can’t read all the good books, watch all the good films, go to all the best cities in the world, try all the best restaurants, meet all the great people. But the secret is: life is better when we don’t try to do everything. Learn to enjoy the slice of life you experience, and life turns out to be wonderful. via zenhabits

+

Now, if you choose, it’s easy to find someone taller, richer, more successful, better liked, with more followers, online friends, connections and endorsements. And certainly it will be someone less deserving than you. via Seth Godin

=

Îmi dau seama pe zi ce trece că acceptarea şi preţuirea persoanelor şi lucrurilor din viaţa mea în acest moment sunt mai importante decât visele şi ambiţiile viitorului. Că într-adevăr viaţa este o înlănţuire de configuraţii (la majoritatea relativ previzibilă, la câţiva nu) şi că poate înghesuirea într-o configuraţie a prea multe activităţi şi experienţe care par importante şi care trebuie musai făcute nu e cel mai înţelept lucru pe care l-aş putea face. Trecut de multă vreme de satisfacţia implicării în multe activităţi dată de “ia uite ce multe chestii interesante face Billy”, acum nu îmi rămân decât patru motive pentru portofoliul diversificat de activităţi: dorinţa de a aduce cât mai multă valoare prin ceea ce fac/creez, implicarea în cauze în care cred şi care au încredere în potenţialul meu de contribuţie, obişnuinţa de a face multe lucruri şi incapacitatea de a prioritiza în anumite situaţii. Am început de ceva timp să îmi pun întrebări legate de fiecare dintre aceste motive: Aduc într-adevăr mai multă valoare făcând atâtea lucruri? Care sunt cele mai importante cauze pe care vreau să le susţin? Pot să mă dezobişnuiesc să fac multe lucruri deodată? Pot să prioritizez mai bine şi să setez aşteptările corespunzător?

Acum câteva luni am făcut un mic sondaj printre câţiva apropiaţi. I-am întrebat ce, din punctul lor de vedere, ar trebui să fac altfel, ca să reuşesc să fiu un om mai împlinit. Cu ce am rămas în urma răspunsurilor lor a fost focusul – să mă concentrez pe mai puţin. Feedbackul de la muncă la ‘areas of improvement’ a fost acelaşi – focus. Stau şi mă gândesc. Sunt suficiente semnale din ‘mediul înconjurător’ că ceva nu se leagă. Am şi experimentat perioade în care pur şi simplu simţeam că îmi împart energia în foarte multe direcţii şi nu ieşea nimic foarte valoros din mâna mea pe nicăieri, deşi potenţial există. Au fost nişte perioade foarte frustrante pentru mine, dacă mă cunoaşteţi mai bine cred că vă veţi da seama de ce.

Stau şi mă întreb care este corelaţia între echilibru şi focus. Poate fi asemuit echilibrul cu dezvoltarea organică şi focusul cu dezvoltarea anorganică? Păstrând un echilibru între sferele vieţii ajungi să creşti armonios, câte puţin în fiecare domeniu. Având focusul pe o anumită sferă într-o anume etapă a vieţii, ajungi să creşti incredibil de mult pe sfera respectivă, ignorând-le însă pe celelalte, care îşi vor cere probabil tributul la un moment dat. Se exclud echilibrul cu focusul? Cred că se leagă de tipul de valoare pe care vrei să îl laşi în urmă. Te dedici 100% unei cauze care să te consume, dar care să lase în urmă ceva foarte valoros omenirii sau preferi să aduci valoare doar celor apropiaţi, prin viaţa excelentă, echilibrată pe care o practici? Dacă echilibrul cu focusul se exclud, înseamnă că trebuie luată o decizie, una chiar … vitală.

Mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit aceste rânduri semi-criptice, nu aş vrea să continuăm conversaţia în comentarii, ci atunci când ne mai întâlnim, dacă subiectul acesta va fi suficient de puternic încât să reziste până atunci.