Serendipitous learning
Am descoperit termenul de serendipitous learning recent, citind un articol din Chief Learning Officer. Înseamnă să ajungi să înveţi fără să îţi fi propus să faci asta, chiar fără să îţi dai seama că înveţi. [mai multe aici, aici, aici şi aici]
Trebuie să recunosc că deşi odată cu focusarea pe anumite domenii profesionale învăţarea mea a devenit mult mai mult bazată pe obiective specifice, îmi face o mare plăcere să îmi aloc timp săptămânal pentru explorarea bogăţiei de cunoaştere din multitudinea de domenii la care am acces, fie că asta înseamnă să navighez prin sutele de articole noi de pe Google Reader, să discut cu oameni pasionaţi de cu totul alte lucruri decât mine sau să intru din link în link pe Twitter sau Quora. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat ca din această navigare random să descopăr insighturi valoroase despre lumea în care trăim, motiv pentru care mereu voi pune în echilibru cele două modalităţi de învăţare. Echilibru nu în sensul de 50-50, ci să fiu conştient şi să le acord atenţie ambelor variante.
Am avut o perioadă în viaţă, după terminarea facultăţii şi mandatului în VIP, când serendipitous learning a fost de bază şi m-a ajutat să mă dezvolt mult dpdv intelectual prin conexiunile făcute între concepte aparent nelegate. Acum, în Adobe, a început să fie mai importantă învăţarea mai structurată. Oare această tensiune serendipitous-structured este periodică? Avem sprinturi predominate de structured learning, alternate de ‘pauze’ de serendipitous la nivel de viaţă, an, săptămână?
Ce părere aveţi despre serendipitous learning? Aveţi vreo experienţă sau insight interesant ca răspuns la întrebările de mai sus? :)
Pentru mine, să descoperi o informaţie nouă, un concept, o teorie, o perspectivă este doar o premisă pentru învăţare. Apoi, dacă vreau să învăţ până la capăt ceva, trebuie să devin mai structurat, să înţeleg mai profund despre ce e vorba şi să aplic în contextul meu până când ajung să am un obicei nou, sau un reflex nou sau o nouă “lentilă” prin care privesc lumea. Ce vreau să zic este că, pentru mine, de cele mai multe ori, învăţarea însăşi are partea de descoperire-selectare şi partea de integrare în propriile mele structuri. Prima poate fi şi este de multe ori întâmplătoare dar a doua e mai degrabă conştientă, intenţionată şi sistematică.
Rasfoind sursele indicate in articol am vazut multe exemple in care acest tip de invatare a fost folosit ca “sursa de insiratie”. Ei bine legandu-ma de acest aspect cred ca la nivelul inconstientului ni se creaza un automatism de perceptie si niste cuvinte cheie care functioneaza ca stimuli ai creierului.(un fel de sistem care sta in spatele unui motor de cautare) Asta chiar daca nu am trecut initial printr-o faza de constientizare a modului propriu de invatare. Adica explorand pe Internet te vei opri la informatii care cumva iti atrag atentia relationand cu unele experiente anterioare.
Eu am un exemplu cu propriile strategii de invatare. Am crezut ca unele informatii le asimilez asa, fara sa mi le propun eu neaparat. Insa dupa ce mi-am analizat aceasta latura am descoperit ca in unele procese exista obiective de invatare constiente si articulate verbal iar in altele pus si simplu unele inconstiente sau formulate la nivel subconstient. Asa cum zicea si Traian mai sus descoperirea-selectarea poate fi spontana si intuitiva insa asimilarea si integrarea in celelalte procese cred ca urmeaza un proces constient, analitic. Cel putin in cazul meu.