Delights: Barca si balastul
” – Cred ca suntem pe un drum cu totul gresit – spuse George. Nu trebuie sa ne gandim la lucrurile la care putem renunta, ci numai la cele la care nu putem renunta.
Zau, George e destept foc uneori, oricat de surprinzator s-ar parea. Nu ma sfiesc sa numesc asta intelepciune si nu numai cu privire la cazul de fata, ci si in general, referindu-ma la calatoria noastra, a tuturor, pe fluviul vietii. Cati oameni, in aceasta calatorie, nu-si incarca barca pana la refuz cu o multime de lucruri nefolositoare, balast pe care ei il socotesc esential pentru placerea si confortul calatoriei; astfel barca e vesnic in primejdie sa se scufunde! Cum isi mai incarca sarmana barcuta pana in varful catargului cu haine frumoase si case mari; cu servitori nefolositori si cu un roi de prieteni grozavi, carora nu le pasa de ei nici cat negrul sub unghie si carora ei, la randul lor, nu le dau pic de consideratie; cu petreceri costisitoare care nu amuza pe nimeni, cu ceremonii si maniere, cu prefacatorie si ostentatie si, vai! cu cea mai grea si nebuneasca incarcatura din toate – groaza de ce va gandi vecinul; cu luxul care nu face decat sa imbuibe, cu placerile ce plictisesc, cu jalnica parada care, ca si coroana de fier a talharului de odinioara, face sa sangereze si sa se-ntunece indureratul crestet care o poarta!
Toate acestea nu sunt decat balast, omule, balast si nimic mai mult! Peste bord cu el! Din pricina lui, lopatatul e atat de anevoios incat aproape-ti vine sa lesini. Iar barca e atat de groaie si atat de greu de manuit, incat nu esti scutit o singura clipa de neliniste si grija, nu te mai bucuri de un strop de odihna pentru a visa alene, pentru a urmari umbrele tremuratoare fluturand usor peste valuri, scanteietoarele raze ale soarelui strecurandu-se grabit printre unde, pomii inalti de pe tarm privindu-si chipul in oglinda apelor, padurile verzi sau ruginii, crinii albi si galbeni, trestia intunecata si unduioasa, stuful, orhideele sau albastrele nu-ma-uita.
Arunca balastul peste bord, omule! Atunci o sa-ti dai seama ca e mult mai usor sa lopatezi, barca nu se va mai putea rasturna atat de lesne si chiar daca o sa se rastoarne, paguba n-o sa fie mare – o marfa buna, sanatoasa, nu se strica la apa. Vei avea atunci destul timp ca sa cugeti si ca sa muncesti. Ragaz ca sa sorbi lumina vietii, ragaz ca sa asculti muzica eoliana pe care vantul divin o smulge coardelor inimii omenesti, ragaz ca sa…
Iertati-ma. M-am lasat furat de ganduri.”
Jerome K. Jerome
Trei intr-o barca ( fara a mai socoti si cainele )
